O interpretare a soloului de la Nirvana-smells like teen spirit 😉

Video  —  Posted: March 3, 2013 in Capodoperele mele ;)
Tags: , , , , , ,

Slash…

Posted: March 2, 2013 in Capodoperele mele ;)

Slash….

Knocking on heavens door – cum sa canti la chitara.

 

Articolul de astăzi din categoria începători are ca subiect penele de chitară. Mai exact, aş dori să-ţi ofer un răspuns la întrebarea – “Ce pene de chitară să folosesc?”

Dacă intri într-un magazin de instrumente muzicale şi accesorii vei fi uimit de varietatea de pene de chitară în ceea ce priveşte forma, grosimea, materialul din care sunt fabricate. Astfel, vei găsi pene subţiri (thin)pene de grosime medie (medium) sau pene groase (pene heavy), însă nu trebuie să alegi orice tip de pană, pentru că unele se vor potrivi mai bine cu ceea ce faci pe chitară, altele nu.

Spre exemplu, dacă piesele pe care le cânţi implică foarte mult strumming ar fi bine să alegi penele thin. Avantajul ar fi că datorită flexibilităţii acestora nu trebuie să dai foarte mare impotanţă modului în care echilibrezi pana între degete (aşa cum este în cazul folosirii penelor heavy la strumming). Din această cauză, penele thin reprezintă alegerea cea mai potrivită pentru începătorii la chitară.

Unul dintre dezavantaje ar fi că nu sunt foarte potrivite pentru ciupirea notelor individuale pe un tempo mai rapid. Un alt dezavantaj este că sunt foarte “zgomotoase” la strumming, nuanţă pe care unii chitarişti o preferă, în timp ce alţii o consideră deranjantă. Cel mai bine este să compari şi cu alte tipuri de pene înainte să-ţi formezi o părere.

Pentru cei cărora nu le place sunetul de strumming generat de penele thin, o alternativă bună o reprezintă penele de grosime medie (penele medium). Fiind mai puţin “zgomotoase”, penele medium pot fi folosite la chitara acustică, precum şi la chitara electrică. Cât despre ciupirea notelor individuale la un tempo mai rapid, vei observa că sunt mai potrivite comparativ cu penele thin.

Dacă gusturile tale muzicale se îndreaptă mai mult în zona heavy rock, hard rock, metal etc, penele heavy sunt ideale. Elasticitatea acestor pene fiind mai redusă, pot rezista mult mai bine tensiunii corzilor, oferindu-ţi posibilitatea de a cânta acorduri sau note individuale la un tempo mult mai rapid.

Un alt avantaj ar fi că îţi permit modificarea dinamicii sunetului mult mai bine decât celelalte două tipuri de pene, făcându-le ideale pentru power chord-uri executate cu palm muting sau pasaje de crescendo sau diminuendo.

Forme de pene de chitară

Având în vedere multitudinea de forme de pene disponibile în magazine mă voi limita doar la cele pe care le vei întâlni mai des.

Standard

– Cea mai folosită formă de pană de chitară

– Suprafaţa este suficient de mare ca să permită mai multe tipuri de prindere

– Vârful este rotunjit

Lacrimă

– Suprafaţa mică permite o prindere bună a penei, facilitând un control foarte bun al acesteia

– Vârf rotunjit

Triunghiulară

– Suprafaţă mare de prindere

– Potrivite pentru strumming

– Vârfurile sunt rotunjite

Ascuţită

– In funcţie de model pot fi de dimensiuni mai mari sau mai mici

– Subliniază frecvenţele înalte

– Atac pe corzi mult mai putenic

Penele de chitară pot fi fabricate din celuloid, nylon, delrin (tortex) etc, fiecare material având avantajele şi dezavantajele lui. Dintre cele 3 materiale, penele fabricate din delrin (tortex) sunt cele mai rezistente şi mai puţin casante. La polul opus se află penele fabricate din celuloid, care au un grad mai ridicat de rupere (mai ales în cazul penelor thin) şi care se uzează foarte repede (în cazul strumming-ului.

 

sursa http://www.the-guitar.ro

Aside  —  Posted: March 1, 2013 in Incepatori
Tags: , , , , , ,

Corzile DR Extra Life

Posted: February 28, 2013 in Recenzii

Corzile DR Extra Life.

http://www.mareleurss.wordpress.com is a GREAT site!

Cântatul în aer liber întotdeauna este o plăcere

Majoritatea chitaristilor exerseaza acasa sau in studio,deci,de fiecare data cand se iveste ocazia,multi chitaristi vor profita de aceasta oportunitate.Insa,toti cei care au concertat in aer liber stiu foarte bine ca trebuie sa se lupte de multe ori cu umiditatea si diferenta de temperatura.

Diferenţa de temperatură întotdeauna va afecta lemnul chitarei, făcându-l să se dilate sau să se contracte, cauzând diferite neplăceri precum modificarea acţiunii corzilor sau chiar “fret buzz” (atingerea corzilor de taste în timpul vibraţiei). Sfatul meu este să eviţi pe cât posibil diferenţele bruşte de temperatură pentru a minimiza efectele negative asupra lemnului chitarei.

Însă, cel mai mare duşman al chitarei tale atunci când cânţi în aer liber este umiditatea, deoarece aceasta afectează confortul şi uşurinţa de a cânta şi cel mai important afectează sunetul corzilor.

Dacă la repetiţie sau la studio corzile tale sunau foarte cristalin şi degetele îţi alunecau foarte uşor, după câteva ore de stat afară într-o atmosferă umedă (fie ai o cântare la mare sau într-un loc unde tocmai a plouat sau pur şi simplu eşti într-o zonă cu un grad ridicat de umiditate), sunetul corzilor tale îşi va pierde din “strălucire”, iar lejeritatea de a cânta va fi compromisă destul de mult.

În aceste situaţii, foarte mulţi chitarişti au apelat la corzile “coated ”. Acest tip de corzi beneficiază de un tratament anticorosiv al cărui scop este să prevină tocmai efectele de mai sus, asigurând în acest fel păstrarea sunetului cristalin şi chiar adăugând un plus de lejeritate la cântat.

De-a lungul timpului am folosit de câteva ori corzi coated în situaţiile de studio. Mi s-au părut cele mai potrivite deoarece păstrează sunetul de corzi noi şi în special lejeritatea la cântat chiar şi după 6-8 ore de cântat şi înregistrat. În ciuda tuturor avantajelor pe care le prezintă acest tip de corzi, toţi cei care le-au folosit ştiu că nu sunt ieftine, chiar deloc. De cele mai mult ori pot costa de 2 ori sau chiar de 3 ori mai mult decât corzile netratate.

Însă, recent am descoperit corzile DR Extra Life şi vă pot spune că sunt cele mai cool corzi pe care le-am văzut vreodată. Ceea ce protejează şi asigură prospeţimea prelungită este un strat foarte fin şi special de vopsea. Aşadar, cum crezi că ai arăta pe scenă în lumina reflectoarelor cu o chitară cu un set de corzi roşii, albastre sau verzi? Eu zic că destul de cool!

Pe lângă faptul că arată foarte bine, sună şi foarte bine. Stratul de vopsea nu afectează în niciun fel sunetul, chiar ajută la prelungirea prospeţimii acestuia pentru o perioadă de 3 ori mai lungă faţă de corzile normale.

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este faptul că sunt foarte accesibile – 29 RON/pachet. Aşa că te invit să le încerci şi cred că vei avea aceeaşi senzaţie ca şi mine de “Uau! Ce bine arată!”.

Corzile DR Extra Life sunt disponibile online pe www.americanmusic.ro, iar livrarea în Bucureşti este gratuită.

sursa http://www.the-guitar.ro

Tehnică şi interpretare la chitara clasică

Fiind vorba de chitara clasică, tehnica interpretului trebuie să respecte o serie de standarde în funcție de dificultatea repertoriului ales. Un sunet bun poate fi obținut doar după o perioadă îndelungată de studiu, de aceea prima perioadă din evoluția unui chitarist este predominată de studii tehnice și ritmice pentru o înțelegere aprofundată a instrumentului.

Tot printre primele lucruri pe care un chitarist trebuie să și le însușească se numără citirea indicațiilor și notațiilor specifice unei partituri. Abia după ce o mare parte din elementele tehnice ale unei piese sunt stăpânite se poate trece la chestiuni subtile privind interpretarea. Pentru a cânta o piesă clasică în stilul în care a fost compusă (baroc, clasicism, romantism) este recomandată o documentare în prealabil și cel puțin o audiție muzicală cu piese aparținând acelei perioade sau ale aceluiași compozitor. De exemplu, este dificil de interpretat o piesă din perioada barocă aparținând lui J.S. Bach fără a cunoaște măcar puțină istorie a muzicii. Să-l urmărim puţin pe Andres Segovia explicându-le elevilor săi această operă:

Digitația este foarte importantă întrucât multe din piese sunt transcripții pentru chitară, iar pentru a obține o interpretare veritabilă este important ce coardă alegi pentru ciupirea unei  anumite note sau în ce poziție a chitarei cânți un pasaj. Pentru a obține mai multe nuanțe ale sunetului, mâna care ciupește corzile poate să-și schimbe poziția spre cordar pentru a obține un sunet metalic sau spre grif pentru un sunet mai rotund.

În compozițiile mai recente pentru chitara clasică au început să fie valorificate toate posibilitățile tehnice ale chitarei, astfel cutia de rezonanță poate substitui un instrument de percuție. Iată o transcripție interesantă pentru chitara clasică a unei piese de jazz:  A Night in Tunisia – Roland Dyens.

O altă piesă a aceluiași compozitor la fel de spectaculoasă este Fuoco (Libra Sonatina):

Pentru a atinge un nivel profesionist de interpretare în muzica clasică este nevoie de o anumită maturitate, o înțelegere a artei prin care sunt descifrate subtilități ce urmează a fi redate corect datorită tehnicii stăpânite și direct datorită sensibilității.

sursa http://www.lectii-de-chitara.ro

În lecţia de chitară de astăzi aş vrea să discutăm despre improvizaţia pe chitară şi paşii pe care trebuie să-i faci pentru a ajunge să improvizezi. Mulţi chitarişti consideră că atunci când vine vorba de studiul improvizaţiei este suficient să caute tabulaturile solo-urilor preferate şi să înceapă să le cânte în speranţa ca la un moment dat vor ajunge să-şi creeze propriile lick-uri sau solo-uri.

Însă, ceea ce se întâmplă atunci când sunt puşi în situaţia de a improviza peste un backing track este fie să se blocheze în faţa acestei situaţii noi, fie să încerce să introducă părţi din solo-urile învăţate într-un context total diferit de acela din care au fost extrase. Rezultatul este întotdeauna nesatisfăcător şi de multe ori frustrant pentru cel ce ajunge într-o astfel de situaţie.

Problema cu tabulaturile este că fără explicaţia unui chitarist mai experimentat sau profesor de chitară, acestea nu vor reprezenta pentru un chitarist începător decât o înşiruire de poziţii pe griff-ul chitarei sau în cel mai bun caz un bun exerciţiu de digitaţie.

Trebuie să înţelegi că improvizaţia se bazează foarte mult pe creativitate, iar aceasta nu este exercitată deloc atunci când interpretezi tabulaturi. În plus, improvizaţia necesită foarte multă muncă şi concetrare din parte ta, iar dacă eşti învăţat să ai rezultate imediate (ex: vrei să descoperi acordurile unei piese şi apelezi la tabulatură fără a încerca să le identifici folosindu-te de auzul muzical), vei observa că în cazul improvizaţiei lucrurile stau puţin diferit, iar rezultatele vor apărea doar în urma unui efort susţinut.

De ce ai nevoie pentru a improviza??

Pentru a ajunge să improvizezi, să creezi solo-uri ai nevoie de cu totul altceva. Trebuie să-ţi dezvolţi acele abilităţi pe care le posedă toţi marii chitarişti şi care le facilitează improvizarea cu uşurinţă pe chitară. Calitatea rezultatului (solo-ul sau improvizaţia) este influenţată de foarte mulţi factori, însă la bază vor sta întotdeauna două aspecte foarte importante:

  • gradul de cunoaştere şi de stăpânire a “uneltelor” pe care le poţi utiliza pentru a crea şi
  • abilitatea ta de a dezvolta idei, motive, teme, lick-uri etc.

Dacă ai avut până acum curiozitatea să te uiţi la un masterclass cu un chitarist foarte apreciat, bănuiesc că ai observat că deţin un control fantastic al chitării. Nu îi vezi niciodată căutându-şi notele pe chitară, deoarece aceştia permanent ştiu unde să-şi găsească notele de care au nevoie pentru a improviza. În acelaşi timp, ai putut observa uşurinţa cu care îşi transpun pe chitară ideile pe care le au. Acest lucru nu se obţine uşor, ci dimpotrivă necesită foarte multă muncă, însă rezultatele sunt şi ele pe măsură (despre educarea abilităţii de a dezvolta idei vom discuta în însemnările viitoare).

Aşa cum pentru a compune o armonie pe chitară trebuie să cunoşti ce acorduri poţi folosi, cum le poţi “îmbunătăţi” şi modul în care le poţi înlănţui astfel încât să exprimi o anumită stare, la fel şi în cazul solo-urilor ai la dispoziţie anumite unelte – gamele muzicale.

Acestea, în esenţă, reprezintă teritoriul pe care tu te poţi mişca şi din care poţi alege anumite “rute” pentru a ajunge la destinaţia dorită – improvizaţia. Aşadar, gamele reprezintă o primă resursă necesară improvizaţiei şi răspunde unei prime întrebări – “Ce note pot folosi pentru a improviza?” Fără să ştii notele pe care le poţi folosi ar fi ca şi cum ai încerca să găseşti drumul spre casă legat la ochi.

Al doilea aspect care îi caracterizează pe chitariştii buni este acela al capacităţii de a dezvolta idei şi de a le transpune cu uşurinţă pe chitară. Mulţi chitarişti începători consideră că ei nu pot dezvolta idei muzicale şi că trebuie să fii “talentat” pentru a face acest lucru.

Să nu uităm că ne folosim de creativitate zi de zi, fie că e vorba de şcoală, serviciu, viaţa personală etc. Este drept că folosirea creativităţii într-un context muzical pare să fie ceva diferit la prima vedere. Tot ceea ce trebuie să faci este să-ţi asculţi “vocea interioară” şi să încerci să transpui pe chitară ceea ce “auzi în minte”. Faptul că îţi vei mişca degetele haotic pe griff-ul chitarei nu te ajuta foarte mult. De altfel, acesta este unul dintre cele mai nesănătoase obiceiuri pe care le poţi dobândi cu uşurinţă la chitară. Sfatul meu este să te opreşti din cântat, să dezvolţi o idee muzicală în minte şi apoi să încerci să o transpui pe chitară. Poate nu va fi uşor la început, însă în timp vei deveni mai bun. Scopul tău este să controlezi ceea ce fac mâinile tale pe chitară şi nu invers.

Doua ultime aspecte foarte importante pe care aş vrea să ţi le menţionez şi care fac parte dintre abilităţile marilor chitarişti sunt tehnica chitaristică şi phrasing-ul. Motivul pentru care nu le-am introdus printre abilităţile de bază este că acestea depind de cele două menţionate mai sus. O parte din elementele tehnicii chitaristice  pot fi într-adevăr formate fară a cunoaşte prea bine notele pe chitară, însă aplicarea şi dezvoltarea tehnicii nu pot fi făcute decât în contextul gamelor muzicale sau mai exact al unei anumite tonalităţi. Toate elementele phrasing-ului se dezvoltă şi se aplică şi ele într-un cadru şi sunt în primul rând influenţate de capacitatea ta de a dezvolta idei, pentru că întotdeauna te vei folosi de phrasing pentru a transmite într-un anumit fel ceea ce tu simţi.

În articolul următor îţi voi vorbi mai multe despre primul aspect menţionat mai sus şi anume cel al gamelor, acele unelte care te ajută să stăpâneşti mult mai bine griff-ul chitarei.

Sursa http://www.the-guitar.ro

Astăzi voi continua seria de articole “Ce trebuie să ştii pentru a face solo-uri” şi vom vorbi despre gamele muzicale. De ce sunt gamele atât de importante? Simplu, ele reprezintă baza muzicală a solo-urilor tale sau altfel spus acel grup de note ce se potriveşte perfect acordurilor din armonia compusă de tine.

Mulţi chitarişti atunci când abordează pentru prima oară solo-urile sau improvizaţia se lovesc de următoarea problemă – nu ştiu ce note ar trebui să folosească atunci când improvizează peste o anumită secvenţă de acorduri.

Înainte de a-ţi răspunde şi pentru a-ţi facilita înţelegerea celor ce urmează aş vrea înainte de toate să reciteşti articolele despre tonalitatemoduri muzicale şi acorduri.

Aşa cum ai putut citi în articole, totul se învârte în jurul conceptului de tonalitate ce cuprinde noţiunile de acord şi modGamele nu reprezintă altceva decât rezultatul unui anumit mod de aşezare a tonurilor şi semitonurilor astfel încât să subliniem rolul tonicii.

Gamele pe care aş vrea să ţi le prezint mai jos şi pe care aş vrea să începi să le foloseşti ca şi bază pentru solo-urile tale vor fi gamele rezultate din modurile clasice (cele pornite de la modul major natural sau Ionian). Tonalitatea în care sunt exemplificate gamele este Do major.

În articolul despre modurile muzicale ai aflat că dacă vei forma noi game pornind de pe fiecare treaptă a gamei majore naturale, acestea vor reprezenta pe rând rezultatul modurilor de organizare: ionian, dorian, frigian, lidian, mixolidian, eolian şi la final locrian.

Pentru a înţelege mai bine cum se formează şi de ce sunt legate între ele modurile clasice aş vrea să-ţi exemplific cum se formează modurile dorian, frigian şi lidianTonalitatea majoră naturală se organizează în funcţie de modul Ionian (mod major natural) TTsTTTs. Pornind de la nota Do, conform succesiunii de tonuri şi de semitonuri vom avea următoarea gamă: Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do. Dacă mutăm primul ton (Do-Re) la final vom avea un nou mod: TsTTTsT – mod dorian. Gama rezultată din mutarea a final a primului ton din gama majoră naturală va fi gama doriană – Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do, Re (în cazul de faţă gama Re dorian). Prin mutarea la final a primului ton al modului dorian vom avea ca rezultat modul frigian (sTTTsTT) şi gama aferentă: Mi, Fa, Sol, La, Si, Do, Re, Mi (Mi frigian). De la modul frigian dacă mutăm la final primul semiton (Mi-Fa) va rezultamodul lidian TTTsTTs şi gama lidiană: Fa, Sol, La, Si, Do, Re, Mi, Fa (gama Fa lidian).

Modele de game în tonalitatea Do major

Vom începe cu prima gamă disponibilă pornind de la poziţia 1 – Mi frigian – Mi, Fa, Sol, La, Si, Do, Re, Mi

Gama Lidiană pornită din Fa, provenită din modul lidian – TTTsTTs

Gama Mixolidiană din Sol

Gama Eoliană (minoră naturală) din La

Gama Locriană din Si

Gama Ioniană (majoră naturală) din Do

Gama Doriană din Re

După ce ai exersat toate formele prezentate mai sus îţi recomand să începi să combini poziţiile pentru a experimenta digitaţii diferite sau chiar pentru a extinde gamele de la 2 octave la 3 octave.

Sursa http://www.the-guitar.ro

execuţia acordului cu barre:

După cum bine ştii una dintre „încercările” pe care trebuie să le depăşească orice chitarist aflat la început de drum este execuţia acordului cu barre. Având în vedere că este un acord cu un grad ridicat de dificultate pentru un începător şi pentru că nu vrei să dureze o „veşnicie” până să poţi cânta piesele care conţin astfel de acorduri, aş vrea să-ţi dau câteva sfaturi pentru a-ţi veni în ajutor.

Însă, înainte de a discuta despre toate acestea aş vrea să avem ca şi punct de plecare problemele pe care le poţi întâmpina atunci când abordezi pentru prima oară acest acord.

Mulţi cred că este doar o chestiune de exerciţiu şi de timp pentru a reuşi să execute acest acord, însă ce te faci în momentul în care nu exersezi cum trebuie? În marea majoritate a cazurilor, cei care nu pot executa acest acord au senzaţia că nu apasă suficient de tare cu degetul arătător sau că apasă prea tare cu arătătorul şi nu apasă la fel de bine şi cu celelalte degete.

Cele două probleme se datorează unei folosire ineficiente a degetului mare pentru a echilibra forţele de apăsare. Atunci când ai senzaţia că nu apeşi suficient de tare cu degetul arătător, ceea ce se întâmplă de fapt este că nu oferi suport în apăsare (cu degetul mare) şi degetului arătător- toată forţa este orientată către celelalte degete. În cel de-al doilea caz, al apăsării prea tare cu degetul arătător, raportul de forţe este practic inversat – prea mult suport pentru degetul arătător în detrimentul celorlate degete.

Hai, în continuare să parcurgem paşii executării acordului cu barre.

Execuţia acordului cu barre

Să spunem că vrei să execuţi pe chitară acordul Fa major la fel ca în figura de mai jos

Paşii pe care ar trebui să-i urmezi ar fi:

  1. apasă cu degetul arătător pe coarda Mi (gros) pe nota Fa (poziţia 1)
  2. apasă cu degetul inelar pe coarda La, nota Do (poziţia 3)
  3. apasă cu degetul mic pe coarda Re, nota Fa (poziţia 4). Observă că în acest moment forţele de apăsare pentru cele 3 degete (arătător, mijlociu şi mic) şi degetul mare sunt egale şi orientate în sensuri opuse – degetul mare apasa contra degetelor de pe griff.
  4. apasă cu degetul mijlociu coarda Sol, nota La (poziţia 2)
  5. apasă cu baza degetului arătător corzile Mi şi Si pe notele Fa şi respectiv Do (poziţia 1). Atenţie!!Apăsarea cu baza degetului mare nu trebuie să modifice modul în care apeşi pentru primele 4 puncte enumerate. Ceea ce trebuie să faci este să extinzi forţa de apăsare şi spre baza degetului arătător, fără a o modifica în niciun fel pentru celelalte degete.

Aşadar, ce trebuie să reţii de aici este că reuşita în execuţia acordului cu barre depinde de modul în care îţi distribui forţa de apăsare.

Sursa http://www.the-guitar.ro