În lecţia de chitară de astăzi aş vrea să discutăm despre improvizaţia pe chitară şi paşii pe care trebuie să-i faci pentru a ajunge să improvizezi. Mulţi chitarişti consideră că atunci când vine vorba de studiul improvizaţiei este suficient să caute tabulaturile solo-urilor preferate şi să înceapă să le cânte în speranţa ca la un moment dat vor ajunge să-şi creeze propriile lick-uri sau solo-uri.
Însă, ceea ce se întâmplă atunci când sunt puşi în situaţia de a improviza peste un backing track este fie să se blocheze în faţa acestei situaţii noi, fie să încerce să introducă părţi din solo-urile învăţate într-un context total diferit de acela din care au fost extrase. Rezultatul este întotdeauna nesatisfăcător şi de multe ori frustrant pentru cel ce ajunge într-o astfel de situaţie.
Problema cu tabulaturile este că fără explicaţia unui chitarist mai experimentat sau profesor de chitară, acestea nu vor reprezenta pentru un chitarist începător decât o înşiruire de poziţii pe griff-ul chitarei sau în cel mai bun caz un bun exerciţiu de digitaţie.
Trebuie să înţelegi că improvizaţia se bazează foarte mult pe creativitate, iar aceasta nu este exercitată deloc atunci când interpretezi tabulaturi. În plus, improvizaţia necesită foarte multă muncă şi concetrare din parte ta, iar dacă eşti învăţat să ai rezultate imediate (ex: vrei să descoperi acordurile unei piese şi apelezi la tabulatură fără a încerca să le identifici folosindu-te de auzul muzical), vei observa că în cazul improvizaţiei lucrurile stau puţin diferit, iar rezultatele vor apărea doar în urma unui efort susţinut.
De ce ai nevoie pentru a improviza??
Pentru a ajunge să improvizezi, să creezi solo-uri ai nevoie de cu totul altceva. Trebuie să-ţi dezvolţi acele abilităţi pe care le posedă toţi marii chitarişti şi care le facilitează improvizarea cu uşurinţă pe chitară. Calitatea rezultatului (solo-ul sau improvizaţia) este influenţată de foarte mulţi factori, însă la bază vor sta întotdeauna două aspecte foarte importante:
- gradul de cunoaştere şi de stăpânire a “uneltelor” pe care le poţi utiliza pentru a crea şi
- abilitatea ta de a dezvolta idei, motive, teme, lick-uri etc.
Dacă ai avut până acum curiozitatea să te uiţi la un masterclass cu un chitarist foarte apreciat, bănuiesc că ai observat că deţin un control fantastic al chitării. Nu îi vezi niciodată căutându-şi notele pe chitară, deoarece aceştia permanent ştiu unde să-şi găsească notele de care au nevoie pentru a improviza. În acelaşi timp, ai putut observa uşurinţa cu care îşi transpun pe chitară ideile pe care le au. Acest lucru nu se obţine uşor, ci dimpotrivă necesită foarte multă muncă, însă rezultatele sunt şi ele pe măsură (despre educarea abilităţii de a dezvolta idei vom discuta în însemnările viitoare).
Aşa cum pentru a compune o armonie pe chitară trebuie să cunoşti ce acorduri poţi folosi, cum le poţi “îmbunătăţi” şi modul în care le poţi înlănţui astfel încât să exprimi o anumită stare, la fel şi în cazul solo-urilor ai la dispoziţie anumite unelte – gamele muzicale.
Acestea, în esenţă, reprezintă teritoriul pe care tu te poţi mişca şi din care poţi alege anumite “rute” pentru a ajunge la destinaţia dorită – improvizaţia. Aşadar, gamele reprezintă o primă resursă necesară improvizaţiei şi răspunde unei prime întrebări – “Ce note pot folosi pentru a improviza?” Fără să ştii notele pe care le poţi folosi ar fi ca şi cum ai încerca să găseşti drumul spre casă legat la ochi.
Al doilea aspect care îi caracterizează pe chitariştii buni este acela al capacităţii de a dezvolta idei şi de a le transpune cu uşurinţă pe chitară. Mulţi chitarişti începători consideră că ei nu pot dezvolta idei muzicale şi că trebuie să fii “talentat” pentru a face acest lucru.
Să nu uităm că ne folosim de creativitate zi de zi, fie că e vorba de şcoală, serviciu, viaţa personală etc. Este drept că folosirea creativităţii într-un context muzical pare să fie ceva diferit la prima vedere. Tot ceea ce trebuie să faci este să-ţi asculţi “vocea interioară” şi să încerci să transpui pe chitară ceea ce “auzi în minte”. Faptul că îţi vei mişca degetele haotic pe griff-ul chitarei nu te ajuta foarte mult. De altfel, acesta este unul dintre cele mai nesănătoase obiceiuri pe care le poţi dobândi cu uşurinţă la chitară. Sfatul meu este să te opreşti din cântat, să dezvolţi o idee muzicală în minte şi apoi să încerci să o transpui pe chitară. Poate nu va fi uşor la început, însă în timp vei deveni mai bun. Scopul tău este să controlezi ceea ce fac mâinile tale pe chitară şi nu invers.
Doua ultime aspecte foarte importante pe care aş vrea să ţi le menţionez şi care fac parte dintre abilităţile marilor chitarişti sunt tehnica chitaristică şi phrasing-ul. Motivul pentru care nu le-am introdus printre abilităţile de bază este că acestea depind de cele două menţionate mai sus. O parte din elementele tehnicii chitaristice pot fi într-adevăr formate fară a cunoaşte prea bine notele pe chitară, însă aplicarea şi dezvoltarea tehnicii nu pot fi făcute decât în contextul gamelor muzicale sau mai exact al unei anumite tonalităţi. Toate elementele phrasing-ului se dezvoltă şi se aplică şi ele într-un cadru şi sunt în primul rând influenţate de capacitatea ta de a dezvolta idei, pentru că întotdeauna te vei folosi de phrasing pentru a transmite într-un anumit fel ceea ce tu simţi.
În articolul următor îţi voi vorbi mai multe despre primul aspect menţionat mai sus şi anume cel al gamelor, acele unelte care te ajută să stăpâneşti mult mai bine griff-ul chitarei.
Sursa http://www.the-guitar.ro
Marele-Urss 