Posts Tagged ‘pentru’

În lecţia de chitară de astăzi aş vrea să discutăm despre improvizaţia pe chitară şi paşii pe care trebuie să-i faci pentru a ajunge să improvizezi. Mulţi chitarişti consideră că atunci când vine vorba de studiul improvizaţiei este suficient să caute tabulaturile solo-urilor preferate şi să înceapă să le cânte în speranţa ca la un moment dat vor ajunge să-şi creeze propriile lick-uri sau solo-uri.

Însă, ceea ce se întâmplă atunci când sunt puşi în situaţia de a improviza peste un backing track este fie să se blocheze în faţa acestei situaţii noi, fie să încerce să introducă părţi din solo-urile învăţate într-un context total diferit de acela din care au fost extrase. Rezultatul este întotdeauna nesatisfăcător şi de multe ori frustrant pentru cel ce ajunge într-o astfel de situaţie.

Problema cu tabulaturile este că fără explicaţia unui chitarist mai experimentat sau profesor de chitară, acestea nu vor reprezenta pentru un chitarist începător decât o înşiruire de poziţii pe griff-ul chitarei sau în cel mai bun caz un bun exerciţiu de digitaţie.

Trebuie să înţelegi că improvizaţia se bazează foarte mult pe creativitate, iar aceasta nu este exercitată deloc atunci când interpretezi tabulaturi. În plus, improvizaţia necesită foarte multă muncă şi concetrare din parte ta, iar dacă eşti învăţat să ai rezultate imediate (ex: vrei să descoperi acordurile unei piese şi apelezi la tabulatură fără a încerca să le identifici folosindu-te de auzul muzical), vei observa că în cazul improvizaţiei lucrurile stau puţin diferit, iar rezultatele vor apărea doar în urma unui efort susţinut.

De ce ai nevoie pentru a improviza??

Pentru a ajunge să improvizezi, să creezi solo-uri ai nevoie de cu totul altceva. Trebuie să-ţi dezvolţi acele abilităţi pe care le posedă toţi marii chitarişti şi care le facilitează improvizarea cu uşurinţă pe chitară. Calitatea rezultatului (solo-ul sau improvizaţia) este influenţată de foarte mulţi factori, însă la bază vor sta întotdeauna două aspecte foarte importante:

  • gradul de cunoaştere şi de stăpânire a “uneltelor” pe care le poţi utiliza pentru a crea şi
  • abilitatea ta de a dezvolta idei, motive, teme, lick-uri etc.

Dacă ai avut până acum curiozitatea să te uiţi la un masterclass cu un chitarist foarte apreciat, bănuiesc că ai observat că deţin un control fantastic al chitării. Nu îi vezi niciodată căutându-şi notele pe chitară, deoarece aceştia permanent ştiu unde să-şi găsească notele de care au nevoie pentru a improviza. În acelaşi timp, ai putut observa uşurinţa cu care îşi transpun pe chitară ideile pe care le au. Acest lucru nu se obţine uşor, ci dimpotrivă necesită foarte multă muncă, însă rezultatele sunt şi ele pe măsură (despre educarea abilităţii de a dezvolta idei vom discuta în însemnările viitoare).

Aşa cum pentru a compune o armonie pe chitară trebuie să cunoşti ce acorduri poţi folosi, cum le poţi “îmbunătăţi” şi modul în care le poţi înlănţui astfel încât să exprimi o anumită stare, la fel şi în cazul solo-urilor ai la dispoziţie anumite unelte – gamele muzicale.

Acestea, în esenţă, reprezintă teritoriul pe care tu te poţi mişca şi din care poţi alege anumite “rute” pentru a ajunge la destinaţia dorită – improvizaţia. Aşadar, gamele reprezintă o primă resursă necesară improvizaţiei şi răspunde unei prime întrebări – “Ce note pot folosi pentru a improviza?” Fără să ştii notele pe care le poţi folosi ar fi ca şi cum ai încerca să găseşti drumul spre casă legat la ochi.

Al doilea aspect care îi caracterizează pe chitariştii buni este acela al capacităţii de a dezvolta idei şi de a le transpune cu uşurinţă pe chitară. Mulţi chitarişti începători consideră că ei nu pot dezvolta idei muzicale şi că trebuie să fii “talentat” pentru a face acest lucru.

Să nu uităm că ne folosim de creativitate zi de zi, fie că e vorba de şcoală, serviciu, viaţa personală etc. Este drept că folosirea creativităţii într-un context muzical pare să fie ceva diferit la prima vedere. Tot ceea ce trebuie să faci este să-ţi asculţi “vocea interioară” şi să încerci să transpui pe chitară ceea ce “auzi în minte”. Faptul că îţi vei mişca degetele haotic pe griff-ul chitarei nu te ajuta foarte mult. De altfel, acesta este unul dintre cele mai nesănătoase obiceiuri pe care le poţi dobândi cu uşurinţă la chitară. Sfatul meu este să te opreşti din cântat, să dezvolţi o idee muzicală în minte şi apoi să încerci să o transpui pe chitară. Poate nu va fi uşor la început, însă în timp vei deveni mai bun. Scopul tău este să controlezi ceea ce fac mâinile tale pe chitară şi nu invers.

Doua ultime aspecte foarte importante pe care aş vrea să ţi le menţionez şi care fac parte dintre abilităţile marilor chitarişti sunt tehnica chitaristică şi phrasing-ul. Motivul pentru care nu le-am introdus printre abilităţile de bază este că acestea depind de cele două menţionate mai sus. O parte din elementele tehnicii chitaristice  pot fi într-adevăr formate fară a cunoaşte prea bine notele pe chitară, însă aplicarea şi dezvoltarea tehnicii nu pot fi făcute decât în contextul gamelor muzicale sau mai exact al unei anumite tonalităţi. Toate elementele phrasing-ului se dezvoltă şi se aplică şi ele într-un cadru şi sunt în primul rând influenţate de capacitatea ta de a dezvolta idei, pentru că întotdeauna te vei folosi de phrasing pentru a transmite într-un anumit fel ceea ce tu simţi.

În articolul următor îţi voi vorbi mai multe despre primul aspect menţionat mai sus şi anume cel al gamelor, acele unelte care te ajută să stăpâneşti mult mai bine griff-ul chitarei.

Sursa http://www.the-guitar.ro

– schimbarea rapidă dintr-un acord în altul.

Subiectul este delicat, pentru că sunt sigur că de multe ori ţi s-a întâmplat să renunţi să mai cânţi o piesă, din simplul fapt că, în ciuda tuturor eforturilor tale, nu ai reuşit să schimbi acordurile fără să te opreşti din cântat sau fără să cânţi ritmul pe corzi libere, pentru a avea timp să faci trecerea.

Este adevărat că pentru a ajunge să faci trecerea rapidă dintr-un acord în altul ai nevoie de exerciţiu, însă ceea ce vreau să-ţi subliniez este că nu orice fel de exerciţiu te va ajuta. Faptul că tu încerci să treci de mai multe ori dintr-un acord într-altul, fără să ai o anumită « strategie », rezultatele vor întârzia să apară.

Aceastea fiind spuse, hai să trecem la treabă şi să-ţi dau 4 sfaturi care îţi vor uşura schimbarea acordurilor şi pe care dacă le exersezi întocmai, îţi garantez că vei cânta din nou acele piese puse deoparte.

  • În primul rând trebuie să ai unul sau două puncte de sprijin pe gâtul chitarei care să exercite forţe de apăsare contrare. În felul acesta îţi vei asigura o mişcare mult mai uşoară a degetelor.

Ca să subliniez importanţa punctului de sprijin, ia chitara în mână şi execută orice gamă sau exerciţiu care să implice toate degetele de la mână fără să ai pus degetul mare pe gâtul chitarei şi vei observa că degetele se vor mişca haotic şi fără siguranţă.

Aşadar, prima condiţie în executarea cu succes a schimbării de acorduri este să ai punct de sprijin şinu o simplă zona de contact cu gâtul chitarei.

Pentru mine, cele două puncte de sprijin sunt localizate la degetul mare şi la baza degetului arătător. Astfel, forţa de apăsare a degetului mare este orientată în faţă, iar forţa de apăsare de la baza degetului arătător este înspre mine. În acest fel îmi creez senzaţia că ţin gâtul chitarei în balans.

  • Este ineficient să pui degetele progresiv pe corzi. În acordul Do major, ar însemna să pui întâi degetul arătător pe coarda Si, mijlociul pe coarda Re şi apoi inelarul pe coarda La.

Exerciţiu : Ia din nou chitara şi exersează în felul următor : din poziţia acordului Do major, încearcă să desprinzi uşor degetele de griff fără să le modifici poziţia, apoi revino cu ele pe griff. În cazul în care îţi este dificil să le păstrezi în aceeaşi poziţie atunci când le desprinzi, încearcă să apeşi mai tare cu degetul mare pe gât, însă fără să pui din nou degetele pe griff. Vei observa că astfel, degetele vor rămâne în poziţia pe care o aveai înainte de desprindere.

Dacă te-ai întrebat vreodată cum de alţi chitarişti schimbă acordurile atât de repede ? – Răspunsul este că majoritatea formează acordurile întâi “în aer” şi apoi apăsă cu degetele pe grif, pentru că dacă ar pune degetele progresiv, ar pierde timp.

  • Dacă ai poziţii ale degetelor în comun între fiecare 2 acorduri, nu le ridica, transformă-le în puncte de sprijin pentru a putea trece mai repede în celălalt acord.

Dacă tot ai rămas cu chitara în mâna de la exerciţiul anterior, încearcă de data asta să faci un acord La minor pe poziţiile 1 şi 2 şi apoi un Do major în poziţiile 1-3. După cum observi, degetul arătător şi cel mijlociu nu-şi modifică poziţia. Doar degetul inelar se mută de pe coarda Sol, pe coarda La. Atenţie !!! În acest caz, pentru a câştiga timp, lasă degetele arătător şi mijlociu pe notele Do şi Mi, mută forţa de apăsare şi pe aceste degete şi apoi schimbă repede degetul inelar pe coarda La.

  • Dacă nu ai poziţii ale degetelor în comun cu alte acorduri, exersează “drumul” fiecărui deget în parte şi apoi exersează pornirea simultană a acestora.

Pe chitara ta, încearcă să treci din Do major în Sol major (ambele executate în zona poziţiilor 1-3). Din Do major, degetul arătător va pleca de pe coarda Si pe coarda La; degetul mijlociu va merge de pe Sol pe Mi gros, iar degetul inelar va coborî de pe Sol pe coarda Mi subţire.

Foarte important !!! Observă că degetele arătător şi mijlociu, păstrează aceeaşi poziţie, mă refer la faptul că degetul arătător este mai cobarât faţă de degetul mijlociu, atât în Do major cât şi în Sol major. De aici, rezultă că atunci când te desprinzi din Do major, trebuie doar să cobori “în aer” degetul inelar, păstrând poziţia celorlalte două degete (arătătorul ţinut mai jos faţă de mijlociu) şi roteşte mâna din încheietură.

Exersează ceea ce am discutat mai sus şi-ţi garantez că îţi vei îmbunătăţi schimbarea acordurilor.

Sursa http://www.the-guitar.ro